Revisited: Davino Domaine Ceptura Rouge 2009 (Romania)

miercuri, 28 august 2013

0 comentarii
Cu ocazia celor doua verticale Davino care mi-au starnit obsesia pentru acest producator, reprezentantii DCR nu s-au prezentat la cote maxime. Sau, cel putin, asta a fost impresia lasata la acea vreme. Cu toate ca 2009 si 2008 sunt mult mai slefuite decat cele din anii anteriori, a fost ceva la ele care nu m-a incantat peste masura. Sau poate nu am mai avut eu starea necesara unei analize mai amanuntite, in special dupa performantele albelor Revelatio. Cert este faptul ca, atunci cand revii asupra unui vin in intimitatea propriului barlog, perspectiva se schimba. Asa cum este la fel de posibil ca vinul in sine sa treaca prin schimbari, in tot acest timp. Plus alti factori externi, gen conditii de pastrare si alte cele...

Acum cateva luni, acest 2009 mi s-a parut deschis si gata de lupta; multe note lemnoase inca neintegrate cum trebuie, dar cu intensitate, densitate si mult fruct bine copt care se revarsa din pahar. De aceea, am si fost sceptic in ceea ce priveste potentialul de invechire al vinului. Cand l-am incercat cu vreo 2 saptamani in urma, am fost surprins sa intalnesc un vin mult mai bine slefuit, mai grav si mai retinut in a-si etala fructul pe care-l detine din abundenta. Pare ca a dat un pas inapoi si se pregateste sa traga un pui de somn. Si la nivel structural, mi s-a parut mult mai bine inchegat si mai "teapan". Asa cum se prezinta acum, pot spune ca DCR este, cu adevarat, fratele mai mic al lui Flamboyant. Stilistic vorbind, are destule elemente in comun cu acesta din urma, dar nu beneficiaza de aceeasi grandoare in exprimare. Oricum, as incerca acest DCR peste cativa ani, sunt foarte curios ce surprize mai poate oferi.


Davino Sauvignon Blanc Edition Limitee 2012 (Romania)

luni, 26 august 2013

0 comentarii
Cred ca este unul dintre foarte putinele vinuri Davino care mi-a provocat sentimente oarecum contradictorii. Le voi puncta la capitolul concluzii, asa ca voi trece direct la scurtele impresii lasate de ast exemplar.

Nasul este foarte intens, chiar bombastic as putea spune. Mult fruct bine copt, aluzii florale puternice (soc, salcam), grapefruit din abundenta. Nu exista nici o nota "verde", vegetala sau altceva de genul acesta. Fructul este vioara intai dar, chiar si in acest caz, avem de-a face cu o intensitate rafinata, bine controlata si care nu sare dintr-o anumita schema. Gustativ, se continua aceleasi senzatii de fruct bine copt, multa piersica, para si caisa. Vinul are greutate dar este bine rotunjita si slefuita. Aciditatea este la un nivel ceva mai scazut decat m-as fi asteptat, final mediu-lung, dominat de note fructate, coaja de lamaie si niscaiva condimente.

Bun, si acum cateva concluzii. Cu toate ca vinul nu duce lipsa de precizia, seriozitatea si rafinamentul intalnite des la Davino, vireaza intr-o directie ceva mai putin pe placul meu - mult fruct, bombastic, in your face, mai ales la nivel olfactiv. In plus, aciditatea usor deficitara ma determina sa cred ca viitorul acestui SB este incert. Pe termen scurt s-ar putea sa mai castige putin, dar nu prea vad cum aciditatea va face fata fructului pe termen mediu-lung. Ma cam indoiesc. Totusi, cei care apreciaza mai mult acest stil vor gasi un vin serios si de incredere. Inca ceva: a rezistat cu brio la temperaturi mai ridicate, iar aciditatea a lasat impresia ca iese in evidenta ceva mai pregnant, odata cu cresterea nivelului de mercur in termometru.



Chateau Rose Cantegrit 2010 - Moulis (Franta)

joi, 22 august 2013

0 comentarii
Un nou vin din seria Lidl, inca o lovitura norocoasa, in ecuatie intrand si o oferta buna: de la 30 la 20 lei. Cu toate ca Bordeaux este vazut drept o regiune exclusivista si departe de atingerea muritorilor de rand, am sustinut intotdeauna ca exista destula viata si dincolo de aceasta imagine. Nu, Bordeaux nu inseamna doar cru classe si cateva cru bourgeois-uri mai cu mot. Acesta este un mit atat de bine inradacinat in subconstientul iubitorilor de vin, incat este foarte greu sa treci de un anumit prag de siguranta. Doar cativa maniaci dornici sa experimenteze vor avea sansa sa descopere multe vinuri corecte si unele chiar foarte bune, in oceanul de apelatiuni din zona. Trebuie doar sa ai curajul necesar pentru a pasi in aceasta lumea inca necunoscuta. Au trecut demult vremurile in care un Bordeaux sub 10 Euro insemna automat o posirca ordinara. Nu, dragii mei, acum traim vremuri in care sansa ne surade din ce in ce mai mult si e bine sa profitam de situatie. Daca in compozitie intra si un an excelent, asa cum a fost 2010, rezulta un blat numai bun pentru o prajitura reusita.

Vinul de fata provine din comuna Moulis, locul care da lumii doua dintre vinurile mele favorite all time: Chasse Spleen si Poujeaux. Nasul este destul de intens, debordeaza de tinerete si elementele inca nu sunt integrate complet. Note puternice de lemn, vanilie, caramel, mixate cu fructe rosii si negre, asfalt si chiar putina smoala. Gustativ, te-ai astepta la un vin greu dar lucrurile stau complet pe dos; corp light spre mediu, fruct bine copt si suculent, condimente uscate, aciditate beton si un zid de tanini bine infipt in fundatie. Final scurt spre mediu, cu note suculente de cireasa neagra si usoare aluzii vanilate.

La banii astia, nu te poti astepta la minuni si nici nu primesti ceva iesit din comun. Gustativ, mi-a placut mai mult decat la nivel olfactiv. Este un vin simplu, corect dar si cu o bruma de seriozitate, plus acea prospetime atat de specifica unui Bordeaux. Nici nu imi doream mai mult la momentul respectiv. Inca o alegere inspirata a celor de la Lidl.


Profil: Chateau Lafleur

miercuri, 21 august 2013

0 comentarii
La insistentele publicului amator de vinuri bune, m-am decis sa reiau seria "scrierilor" despre proprietati mai mult sau mai putin celebre din Bordeaux. Pana la urma, prima dragoste nu se uita niciodata sau, cel putin, asa spun multi :)

De data aceasta, a venit randul unui vin celebru, legendar si care, in lumea vinurilor ultra fine, este privit cu o veneratie aproape religioasa. Nu este vorba de Petrus, cum s-ar astepta toti, ci de Chateau Lafleur, cealalta perla din Pomerol. Multi dintre cei care au incercat acest vin au declarat ca este singurul in stare sa depaseasca Petrus in calitate. Iar asta nu este la indemana oricui.


Scurta istorie

Spre deosebire de cele mai multe proprietati din Medoc, Lafleur nu are o istorie mareata in spate. Este o proprietate relativ tanara, care a luat nastere in a doua jumatate a sec. 19, mai exact in 1872. La acel moment, Henri Greloud, proprietarul Chateau Le Gay, a achizitionat via ce avea sa devina Chateau Lafleur. Greloud nu era chiar un amator in Bordeaux, avand o experienta destul de mare in domeniu. Era negociant si, in plus, avea ceva interese in St. Emilion, la Chateau La Dominique si Daugay.  Dupa nasterea Lafleur, calitatea vinului produs aici incepe sa capteze atentia destul de rapid. Prin 1893, era deja considerat al treilea vin in Pomerol, dupa Vieux Chateau Certan si Petrus. In 1900, Charles Greloud, fiul lui Henri, a mostenit Lafleur. In 1915, proprietatea a fost achizitionata de Andre Robin, la pachet cu Le Gay. Chiar daca in schema apare un nume nou, Lafleur a ramas tot in familie, Andre fiind insurat, la acea vreme, cu Gabrielle Greloud, stranepoata lui Henri. Mai tarziu, in 1946, Therese si Marie Robin au preluat afacerea de la tatal lor si cele doua surori si-au devotat intreaga viata in slujba calitatii la Ch. Lafleur. In 1984, dupa moartea lui Therese, Jacques si Sylvie Guinaudeau (foto jos), stra stranepotii lui Henri Greloud, au facut aranjamentele necesare pentru a concesiona Lafleur de la Marie Robin, sora lui Therese. Munca asidua a inceput imediat si, de atunci, Jacques si Sylvie au devenit simbolurile Lafleur. Pur si simplu, nu ai cum sa nu remarci mustata old school a lui Jacques si sa nu te gandesti automat la micul diamant din Pomerol. Asa a luat nastere si al doilea vin produs aici, Pensees de Lafleur pe care, insa, Jacques nu l-a considerat niciodata un vin secundar ci doar unul diferit de marele Lafleur. Dupa moartea lui Marie, in 2001, familia Guinaudeau a reusit sa cumpere si restul de actiuni ale micutei proprietati, asigurandu-si controlul deplin. Putin mai tarziu, in acelasi an, fiul lor, Baptiste, si sotia sa, Julie, s-au alaturat parintilor in incercarea de a duce mai departe legenda.


Via si vinul


Dragii mei, la ast capitol s-ar putea scrie o carte intreaga despre complexitatea acestei podgorii. Voi incerca sa fiu cat mai expeditiv cu putinta dar, in acelasi timp, sa scot in evidenta principalele caracteristici care fac din Lafleur un vin unic. Lafleur se afla situat chiar in inima platoului Pomerol. Pentru a va face o impresie scurta despre importanta acestei asezari, va spun ca principalii vecini sunt: La Fleur Petrus, Petrus si Vieux Chateau Certan. Primul lucru ciudat si neobisnuit aici este oferit de plantatiile de Cabernet Franc, soiul care ocupa 50% din totalul de 4,5 ha. Da, ati citit bine, sunt doar 4,5 ha de vie disponibile. Dar ceea ce face Lafleur cu adevarat interesant, este compozitia diferitelor tipuri de sol de aici. Exista numai putin de 4 tipuri diferite de sol, si toate concentrate pe aceasta suprafata infima, mai ales dupa standardele din Bordeaux. Daca se poate vorbi de terroir, aici este locul perfect pentru o analiza amanuntita in acest sens.

Spre nord-vest, avem un mic damb cu pietris si sol maroniu.
Spre sud: sol maroniu cu pietris si nisip, aflat peste un sub-sol  din pietris si argila
Spre est: sol maroniu cu pietris si nisip, aflat peste un sub-sol  din nisip si argila
Chiar in mijlocul podgoriei, se afla o zona semi mlastinoasa in forma de semiluna si care contine diferite tipuri de sol, de la cel nisipos-aluvionar pana la nisip maroniu.

Sincer, aceasta varietate de soluri face sa paleasca pana si complexul terroir de la Petrus, daramite restul proprietatilor din zona.

Intreaga munca in vie se face manual si, cel mai important, fiecare rand este tratat individual. Iata ce spune
Jacques in acest sens: "Aici, via este ingrijita precum o gradina, unde fiecarei plante ii este acordata o atentie particulara". Mno, sigur ne aflam in Bordeaux sau ne-am mutat brusc in Burgundia? Dar stati, mai avem lucruri interesante sa va semnalam. La Ch. Lafleur, se intampla destul de des ca vitele de Merlot sa se afle chiar langa cele de Cabernet Franc, in interiorul aceleiasi parcele. Astfel, fiecare vita in parte a fost marcata si codata prin intermediul unui sistem de culori, pentru a ajuta muncitorii sa le deosebeasca. Densitatea plantatiilor este undeva intre 6 000 si 7 500 vite per hectar. Bineinteles, vorbim de vite vechi, cu o medie undeva la 40 ani; exista vite chiar mult mai batrane, deoarece multe dintre acestea nu au fost replantate dupa inghetul din 1956. Evident, culesul se face gradual, fiecare parcela este tratata individual, in functie de nivelul de coacere a fructului.

Fructul este vinficat traditional, in cuve mici din ciment. In cazul Pensees de Lafleur, se aplica metode ceva mai moderne, folosindu-se tancuri mici din inox, cu temperatura controlata. Perioada de macerare este de 3 saptamani, dupa care vinul este transferat in butoaie de stejar frantuzesc si este tinut acolo cateva luni, inainte de a se decide cupajarea (sau asamblajul, daca tineti musai). Procentul de butoaie noi variaza, in functie de caracterul si calitatea fiecarei recolte in parte. In medie, se foloseste cam 50% stejar nou, iar vinul este maturat circa 15 luni, inainte de a fi scos pe piata.

Despre vin, nu va pot spune mai nimic, deoarece nu am avut inca ocazia sa-l incerc. Dupa cum va puteti da seama, cantitatile infime produse aici, prcum si cererea imensa pentru aceste vinuri, determina preturi uneori astronomice. Dar mai toti sunt de acord ca, alaturi de Petrus, Lafleur reprezinta chintesenta zonei Pomerol. Se pare ca este un vin cu un caracter unic, la care contribuie decisiv toate elementele despre care v-am povestit mai sus. Jacques este cu adevarat un personaj la fel de unic precum vinul sau, cu o pasiune extrema pentru via si vinul sau, specifica mai ales celor din Burgundia decat celor din Bordeaux. Si doar faptul ca Lafleur a reusit sa ramana o proprietate de familie, spune multe despre caracterul deosebit al acesteia. Sa nu credeti ca multi ulii corporatisti n-au dat ocol pe aici, ba din contra. Este de apreciat ca Guinaudeau a ramas ferm pe pozitii; mai ales in aceste vremi afurisite, in care sufletul vinului pare ca moare de fiecare data cand un cont bancar gras se deschide larg pentru achizitia unei proprietati.



La final, va las in compania unei relatari foarte interesante a lui Jancis Robinson, cu ocazia unei vizite la Lafleur. Dupa cum veti vedea, sa gasesti acest "chateau" este o adevarata aventura si doar norocul chior te poate duce la poarta acestuia. De fapt, nu este vorba de nici un chateau, ci de o simpla casa de tara, unde nu exista nici macar un semn de identificare cum ca te-ai afla pe locul unde se obtine unul dintre cele mai vanate vinuri ale lumii...

Un nou gadget inutil se anunta in lumea vinului

luni, 19 august 2013

4 comentarii
La sectiunea "stiri" a site-ului Decanter, a aparut o noua bomba "senzationala": toata lumea asteapta infrigurata aparitia unui nou gadget, a carui utilitate e numai de unii stiuta. Cred ca mai toti ati auzit deja de celebrul Clef du Vin. Ei bine, uitati de el, noul gadget numit pompos "The Wine Wizard" va schimba radical vietile pline de aventuri oenologice ale pasionatilor de vin. Sau, mai degraba, ale celor care se lovesc doar tangential cu aceasta licoare si care pica in plasa vanatorilor de bani, scosi din buzunarele naivilor.

Dar despre ce este vorba mai exact? De data asta, culmea, nu avem de-a face cu un grup de cercetatori britanici. Baietii care se plictisesc enorm acum sunt americani. Stiu, rumoare in sala. CleanPath Resources Corp, caci asa se numeste compania care va scoate pe piata minunea tehnologica, a declarat deja ca jucaria in cauza a fost testata cu succes si este capabila sa "invecheasca" vinul (?!), reducandu-i aciditatea si oferindu-i un caracter mai "moale". Si cum functioneaza toata smecheria? The Wine Wizard foloseste undele electro-magnetice si acustice pentru a mari ph-ul vinului, a-i reduce aciditatea si nivelul de sulfiti. Intregul proces dureaza intre 15 si 60 de minute, in functie de gradul de "maturare" dorit: usor, mediu sau maxim. Dar stati, ca procesul respectiv are si o denumire demna de filmele SF: Electromagnetic Treatment Matrix. Hai ca ati cazut pe spate, nu-i asa? Pana acum suna destul de interesant pentru maniacii high tech. Dar ce m-a amuzat cu adevarat a fost pretentia baietilor respectivi, cum ca acest gadget, citez: "imbunatateste gustul vinului". Ei hai, pe bune? Se pare ca, in cele peste 150 de teste cu degustari efectuate in orb, 97% dintre bautorii amatori de vin au declarat ca dispozitivul a imbunatatit aromele vinului rosu. La vinurile albe, procentul celor entuziasmati este ceva mai mic - 85%. Trecem peste faptul ca testele au fost facute doar pe vinuri aflate in plaja de pret 6-12 dolari.

Acum, daca peste 90% din cei care au participat la un test, sustin ca vinul s-a imbunatatit, nu inseamna ca asa si este. Cel putin pentru mine, nu este convingator. De ce spun asta? E simplu. Atata vreme cat vinul este o chestiune care tine aproape exclusiv de gusturile personale ale fiecaruia, astfel de concluzii sunt irelevante pentru propria persoana.

Si ar mai fi anumite aspecte care ma intriga. Pe de o parte, baietii sustin ca acest gadget este capabil sa invecheasca un vin (cum dracu', nu ma intrebati). Pe de alta parte, au pretentia ca imbunatateste aromele acestuia. Eu nu reusesc sa vad legatura dintre aceste doua aspecte, oricat de mult as incerca. Poate altii pot sa-mi explice corelatia. Dragii mei soareci americani de laborator, eu v-as intreba atat: ati baut vreodata un vin matur? Daca da, aveati vreo idee cum a fost acest vin in tinerete? Pun pariu ca n-aveti habar, dar totusi sustineti ca minunea voastra "imbunatateste" aromele vinului. Cum naiba ati ajuns la concluzia asta? Ce teste comparative ati facut in acest sens? Si cine v-a spus ca invechirea unui vin aduce dupa sine o imbunatatire a acestuia, sub orice aspect? De fapt, un procent infim din vinurile acestei planete castiga ceva prin invechire, cu atat mai putin lichide intre 6 si 12 dolari/sticla. In rest, vax albina si multe povesti nemuritoare, numai bune de adormit amatorii. Daca mai aduc in ecuatie si ph-ul marit, plus aciditatea redusa, atunci nici in ruptul capului nu vad conexiunile dintre pretentiile exprimate mai sus. Nu se creeaza decat o iluzie, impachetata frumos in poleiala high tech si experienta aproape zero in materie de vinuri.

In concluzie, va sfatuiesc sa stati departe de asemenea gadget-uri, pentru ca nu merita efortul financiar. Cel putin, asta e parerea mea. Invechirea si evolutia naturala a unui vin sunt imposibil de replicat in eprubeta, oricat ar dori unii sa va convinga de contrariu.



P.S. Pana sa apara noul gadget, va las sa va convingeti de credibilitatea minunatiei Clef du Vin, mai ales in cazul unui vin rose de duzina...

Vinul pe care l-as putea bea oricand: Prince Matei 2001 (magnum)

vineri, 16 august 2013

0 comentarii
In ziua in care am spus pas soparlei Cuve IX la magnum, s-a intamplat sa incerc si Prince Matei 2001, imbuteliat in acelasi format. Ei bine, diferenta de clasa intre ele a fost evidenta. A fost oarecum funny cum vinul cu 8 ani in plus la bord s-a comportat mult mai proaspat decat 'al mai tinerel.

Fruct aflat in stare excelenta, abia incep sa apara primele semne ale maturitatii, structura sanatoasa, aciditatea beton si tanini inca aflati la datorie. Cam asa poate fi descris, pe scurt, acest Matei 2001. Nu are rost sa-l disec in amanunt, astfel de vinuri isi spun singure povestea. Trebuie sa fie doar cineva care sa le asculte...


Karthäuserhof Riesling "Schieferkristall" Kabinett feinherb 2009 (Germania)

marți, 13 august 2013

1 comentarii
Karthauserhof este un producator important din Mosel, dar nu voi insista cu amanunte despre dansul, e plin gugal-ul de ele. Vinul aflat la judecata este un soi de entry-level in panoplia destul de incarcata a neamtului nostru. Dar ce entry-level, dragilor. Sa tot bei din astea...

De cum il torni in pahar, te intampina mici si nenumarate bule, de am avut impresia ca am in fata un spumant usor rasuflat. Trebuie lasat sa se calmeze putin, dupa care nasul tipic de RR te ia pe sus cu notele sale de fructe albe bine coapte, mandarina si alte citrice de soi, caisa, mar golden si putin mango; peste tot amalgamul de fructe se aseaza linistit o mantie minerala foarte placuta si fina. Gustativ, vinul debuteaza cu note de fructe coapte, plus un rest de zahar care isi face simtita prezenta dar nu deranjeaza defel. Ei bine, cam aici se termina si caracterul demisec al vinului, pentru ca finalul citric vireaza in directia opusa, este cat se poate de sec, iar aciditatea se afla la cote inalte. Totusi, nu am avut impresia usor haotica pe care mi-au creat-o alte exemple asemanatoare, totul pare aici mai bine echilibrat si mai precis in aceasta tranzitie de la dulce la sec. Potential de invechire exista cat cuprinde; structura acestui Kabinett pare nealterata, chiar daca au trecut deja 4 ani de la nasterea sa.

12,50 Euro - belvini.de


Vinul de care m-as putea lipsi oricand: Lacerta Cuvee IX 2009 (magnum)

miercuri, 7 august 2013

0 comentarii
Nici macar nu am sa insist cu vreo nota speciala de impresii, izvorate din experienta avuta cu acest vin. Pentru ca nu vad rostul de a detalia despre o licoare care nu mi-a placut. Este deja al doilea vin care ma dezamageste in ultimele zile, si de la care aveam asteptari cat de cat indreptatite. Asta daca e sa ma iau dupa valul de pareri pozitive care au urmat lansarii acestuia. Unde mai pui ca am avut la dispozitie si o sticla magnum, unde evolutia lichidului ar trebui sa fie mai lenta. Apropos de asta, multumiri speciale lui George, stie el de ce :)

Scurt pe doi, as caracteriza vinul cam asa: fruct si baric din abundenta, lipsa completa de substanta, mijloc total inexpresiv, plat, obositor, fara zvac, aciditate deficitara si taninuri plecate in lumea celor drepti. Nu are nici o urma de structura si complexitate, care sa-l faca sa adere la o liga superioara si din care are pretentia ca face parte. In acest moment, pare ca fructul si lemnul au supt toata viata din el, rezultand un vin comun, lipsit de personalitate, replicabil peste tot in lumea asta. Sincer, in Lumea Noua se fac vinuri din astea la 1/3 din pret si parca multe tot etaleaza o prospetime superioara. Am baut vinuri de Rhone la 7 Euro care ar face soparla sa se retraga intr-un colt, cu a ei coada intre picioare. Acum ceva timp, la Ethic Wine, am incercat un Cab/Shiraz parca, si care s-a prezentat cam in acelasi mod.

Un exemplu tipic de vin umflat cu pompa, machiat, manipulat si aruncat direct in groapa cu lei "premium". Doar pentru fanii hardcore ai stilului deoarece, in esenta, este totusi un vin cat de cat ok.

@foto: George Mitea (lucruribune.blogspot.com)



Mic ghid al anilor de recolta - part II

marți, 6 august 2013

0 comentarii
Cu mult timp in urma, scriam un articol in care va prezentam un oaresice ghid al recoltelor, din 1982 si pana in 2008. Mi-a luat aproape 4 ani sa imi dau seama ca nu ar strica si o privire la anii dinainte de 1982, mai ales ca pot exista pe la noi unii amatori de vinuri vechi. In plus, daca faci un cadou unui maniac de profil, ar fi mai indicat sa nu ii cumperi chiar orice, doar pe considerentul ca vinul vechi e automat si mai bun. Si nu uitati: indiferent de profilul general al unei recolte, pot exista exceptii. Mai ales cand aducem in discutie anii mediocri sau slabi de-a dreptul. Sa purcedem...

1981 - in general, un an nu prea grozav in Europa, dar s-ar putea sa aveti destule surprize placute cu Bordeaux si Rioja. Din propria experienta, pot spune ca Bdx 1981 nu m-a dezamagit pana acum.

1980 - anul nasterii mele si unul cu ghinion pentru mai toata Europa; ceva mai bine in California si Australia, asta daca intereseaza oricum pe cineva...

1979 - an bunicel in Bordeaux, chiar daca unii sustin contrariul; si Barolo de top e posibil sa va dea marete satisfactii.

1978 - legendar in Rhone (o sticla de Rayas poate sari de 1000 de euro acum), excelent in Burgundia, Barolo, California si Rioja; in Bordeaux, oarecum asemanator cu 1979.

1977 - vinurile de Porto in mare forma, in rest nimic demn de semnalat.

1976 - excelent pentru Riesling-ul german si California; foarte bun si pentru Burgundia, de unde s-ar putea sa aveti surprize mai mult decat placute.

1975 - hmm, un an sa-i spunem ok mai peste tot, dar nimic deosebit; pentru Bordeaux, mai ales Sauternes, St. Emilion si Pomerol; in rest, sa spunem Rioja, Germania si Champagne.

1974 - dezastruos in Bordeaux, doar producatorii de top din Piemont, Toscana si Rioja.

1973 - alt dezastru in Bordeaux; in afara de Germania, nimic demn de semnalat.

1972 - slab peste tot

1971 - excelent in Germania; in Bordeaux, chiar daca e complet trecut cu vederea, au iesit cateva vinuri bune.

1970 - Porto excelent; in Bordeaux, il consider un an subapreciat, vinuri foarte bune in St. Emilion si Pomerol; Burgundia, in general de evitat, poate la nivel de Grand Cru sa gasiti ceva baubil; vinurile de top din Rhone si California inca ok

1969 - excelent in Burgundia; slab in Bordeaux

1968 - destul de slab in mai toata Europa

1967 - as merge pe Sauternes, in rest de evitat

1966 - un an in general bun spre foarte bun; as merge pe Burgundia si Porto, dar si din Bordeaux puteti nimeri exemple inca in viata, daca alegeti cu grija si atentie.

1965 - slab cam peste tot

1964 - an bun spre foarte bun, preturi bune pentru Bordeaux.

1963 - slab, cu exceptia celor de Porto

1962 - an foarte bun; in Bordeaux, aflat in umbra legendarului 1961, dar asta inseamna preturi inca foarte ok.

1961 - legendar in Bordeaux, Latour se vinde la preturi astronomice in zilele noastre; puteti alege la discretie din toata zona, dar atentie la preturi.

1960 - nimic demn de semnalat

1959 - alta recolta legendara in Bordeaux, alaturi de 1961; excelent in Burgundia si Rhone.

1958 - an foarte bun in Bordeaux, aflat in umbra lui '59.

1957 - excelent in Tokaji; nu foarte grozav in Bordeaux, dar e posibil ca unele vinuri sa fi supravietuit datorita nivelului ridicat de aciditate.

1956 - pas

1955 - an considerat destul de mediocru, dar surprize placute ar putea iesi din Bordeaux si Burgundia.

1954 - alt an mediocru, va urez succes :)

1953 - excelent in Bordeaux si in mai toata Europa.

1952 - an foarte bun si aflat sub actiunea radarelor; St. Emilion si Pomerol in forma foarte buna.

1951 - nimic grozav aici.

1950 - nu atat de rau pe cat ar lasa unii sa se inteleaga; vinurile de top inca in forma buna si vintage declarat in Porto.

1949 - legendar in Burgundia, ar trebui sa faceti imprumut pentru a supravietui; excelent in Bordeaux.

1948 - bun doar pentru Porto.

1947 - din nou superb in Bordeaux, Burgundia, Rioja; anul care a dat cateva vinuri legendare, precum: Cheval Blanc, Lafleur, Petrus sau Heredia.

1946 - caz clasic de an decent, aflat in umbra unuia legendar ('45 in acest caz).

1945 - fabulos mai peste tot in Europa; Mouton '45 este legendar.

1944 - sa spunem, Sauternes...si cam atat

1943 - un an bun spre foarte bun in Bordeaux; posibil sa aveti surprize mari si placute aici.

1942 si 1941 - vi le prezint la pachet, ambele slabe.

1940 - foarte bun in Bordeaux, dar stocuri extrem de limitate; suntem totusi in plin razboi.

Ma opresc aici. Daca mi se pune pata, voi mai prezenta si un ghid al recoltelor dinainte de 1940. Dar ceva mai tarziu. Spor la aruncat banii :D

The Legend: '45 Mouton

Revisited: Cuvee Charlotte 2007 - SERVE (Romania)

luni, 5 august 2013

2 comentarii
Candva, acum cativa ani, am fost un fan declarat al acestui vin. Cu toate ca era mai tanar, mi s-a parut la acea vreme un vin mediu, aflat pe drumul cel bun si cu destul potential. Dar alchimia vinului poate fi complet imprevizibila de multe ori. Ce am gasit in sticla acum cateva zile, m-a convins definitiv ca previziunile asupra potentialului de invechire sunt mai mult chestii inutile si fara prea multa baza in realitatea concreta si tangibila.

Acest Charlotte 2007 mi-a adus aminte de un cunoscut personaj din seria Batman: Two-Face. Cei care sunt familiarizati cu benzile desenate sau cu filmul lui Nolan, stiu despre cine vorbesc. Pe scurt, Two-Face este initial un personaj cat se poate de pozitiv, un procuror pe nume Harvey Dent, cel care lupta cu toata scursura orasului Gotham. Si o face cu mare succes. Dar, printr-o turnura nefericita a evenimentelor, Dent se transforma intr-un personaj negativ care-i face zile fripte lui Bruce Wayne (aka Batman). Cam asta s-a intamplat si cu draga noastra Charlotte, la o scara mai redusa totusi. Nu e chiar totul pierdut inca, dar in curand e foarte probabil sa treaca de partea intunecata a fortei. Na, ca acum am dat-o in Star Wars...

In primul rand, culoarea. Avem un rubiniu sanatos in mijloc dar cu semne evidente de evolutie spre bordurile caramizii-portocalii. Si acum, impresiile olfactive. Ei bine, aici il avem pe Two-Face. Debut in forta cu puternice note de rom, mult lemn, vanilie, boabe de cafea, diverse condimente gen scortisoara, cardamon si alte cele. Apar si niste placute impresii herbal-vegetale. Fruct? Nu prea mai e de gasit, doar usoare aluzii de pruna dar ascunse hat in spatele torentelor lemnoase. Aici pare a fi un caz clasic de integrare deficitara a lemnului sau, mai degraba, de lipsa acesteia. Nu zic nu, pentru unii e posibil sa fie un nas interesant, pentru mine e doar prea mult lemn care domina fructul. La nivel gustativ, Harvey Dent incearca sa-si recastige gloria de odinioara. Fructul bine copt este mult mai prezent, initial un atac usor dulceag, placut papilelor. Corp mediu, chiar elegantos pe alocuri, suculenta ridicata, aciditate bine integrata si o structura taninoasa inca foarte prezenta. Final lung si persistent, asa cum ii sta bine unui vin de liga superioara. Asta in prima zi. A doua zi, din pacate, Two-Face castiga meciul dublei personalitati, impresiile de lemn ud dominand si gustativ.

La final, un sfat: daca se intampla sa mai detineti sticle cu varianta 2007, eu cred ca e timpul sa le dati cep. Macar sa prindeti vinul in acest stadiu, pentru ca nu vad loc de imbunatatire pe viitor. Da, ma refer chiar si la variantele magnum, deoarece am auzit zvonuri nu prea incurajatoare nici in cazul lor. Sunt inca semne ale unui vin foarte bun, dar Two-Face abia asteapta momentul controlului absolut...

P.S. Sticla a venit direct de la producator si a fost pastrata in conditii optime de temperatura


Ceptura rosu 2010 (Romania)

joi, 1 august 2013

0 comentarii
Ultimul reprezentant (lansat pe piata) al rosiilor din gama medium a celor responsabili de Davino, se prezinta cam asa:
 Culoare rubiniu inchis, opac. Nas destul de opulent si bombastic la inceput, trecand prin tot spectrul de fructe rosii, chiar si negre. Mai apare si pruna Fetestii, plus tot felul de condimente uscate. Dupa care Cabernet-ul preia controlul, prin notele de cassis si o idee de ardei gras. Lemnul si alcool-ul sunt bine integrate, iar intensitatea pare una controlata, odata ce vinul prinde aer. Gustativ, avem o densitate evidenta a fructului in atacul initial dar...ceva se intampla pana la final; vinul vireaza neasteptat spre note usor vegetale, austere, aciditatea este vibranta, taninii copti dar bine infipti, iar finalul mediu este un mix interesant de suculenta si senzatii usor amarui. Aceasta nota de austeritate din final creeaza impresia unei structuri ceva mai old school.

Asa cum ne-a obisnuit Davino, avem de-a face cu un vin bine echilibrat, care este perfect constient cu cine trebuie sa se ia la tranta. Totusi, ar avea nevoie de ceva timp sa se aseze mai bine iar eu as merge momentan pe mana lui 2009, cel care este mai bine inchegat. Totusi, cred ca 2010 va fi mai longeviv, fiind marcat de o structura ceva mai sanatoasa.



Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp